Într-un interviu acordat englezilor de la The Sun, "Titi" Henry, jucătorul Barcelonei vorbește despre copilăria sa, despre cariera sa fotbalistică, dar și despre neîmplinirile sale. Una dintre acestea ar fi divorțul recent pronunțat la Londra. Având în vedere că este vorba despre un jucător valoros, dar și despre un adversar în drumul nostru către Mondialele din Africa de Sud, am considerat că merită să vă prezentăm un material cu ideile principale ale articolului.
Fotbalul și părinții l-au salvat
Dacă nu ar fi fost sportul sau influența pozitivă pe care au exercitat-o părinții săi, Henry ar fi avut o cu totul și cu totul altă evoluție sociala, iar primul care admite acest lucru este chiar el.
"Sunt născut în Les Ulis, în banlieue-ul parizian (regiunea pariziană care curprinde și orașe luxoase, cum ar fi Versailles sau Vincennes, dar și zone în care nici poliția nu are curaj să intre n.n). Aș da orice să retrăiesc copilăria petrecută acolo. Dar, sincer să fiu era o zonă defavorizată și am fost martor la destule lucruri de care nu aș vrea să mai îmi aduc aminte.
Țin minte că serile mă încuia tata în casă și nu înțelegeam de ce amicii mei ies seara la distracție, în timp ce eu citeam povești sau îmi făceam temele. Acum, privind retrospectiv, recunosc că prietenii de care vă povesteam au la activ ani grei de pușcărie, unul singur știu că duce o viață demnă și mă bucur pentru el", au fost cuvintele celui care a fost declarat fotbalistul anului de patru ori în Franța, un record în domeniu.
Solitarul din suburbii
Mariajul părinților săi a început să scârție și, atunci când "Titi" abia implinea opt ani, tatăl său a părăsit domiciliul conjugal. Pe urmă, el și mama sa au părăsit Les Ulis pentru a merge într-o zonă mai bună. "Am rămas singur cu mama, fratele meu mai mare își efectua stagiul militar și cred că de atunci mi se trage această trăsătură de caracter. Sunt un singuratic, dar nu un ciudat. În ceea ce privește fotbalul, pot spune că m-a salvat.
Tata m-a dus prima oară la stadion și jucam pentru el, efectiv îl vedeam cât este de fericit când ajung și eu să dau în minge. De altfel, ‘padrone’, cum îi zic eu, a rămas mereu fanul meu numărul unu", recunoaște Henry.
Nu îi place euforia Chestionat asupra faptului că nu prea se bucură atunci când reușește să marcheze, francezul pune asta tot pe seama caracterului său un pic mai dificil. "Eu cred că mulți se bucură în mod exagerat, de fapt. Bucuria mea este mai interiorizată dar, la urma urmei, marchez destule goluri. Credeți că oamenii rămân cu felul în care te bucuri după marcarea golurilor sau cu reușitele tale în cap?"
Referitor la satisfacțiile sale personale, internaționalul din Hexagon știe exact cum să pună punctul pe i. "Eu sunt un tip norocos, nu trebuie să mă scol la cinci dimineața sau să merg la un job care nu-mi place. Iubesc încă la nebunie fotbalul", mai afirmă fotbalistul Barcelonei.
Îi este frică de moarte
Evident, englezii nu puteau trece peste divorțul de Nicole, soția sa, și au încercat să afle dacă fotbalistul a trecut peste acel moment. "Dragostea este un lucru necesar în viață, dar un divorț este întotdeauna complicat. Fiica mea m-a schimbat și asta din momentul în care am strâns-o în brațe prima oară. Vreau ca fetița să aibă tot ceea ce își dorește și trăiesc pentru ea. Mi-e teamă de moarte de când a apărut ea pe lume, dar știu foarte bine că nimeni nu este nemuritor", spune fostul jucător al lui Arsenal.
În schimb, ideea agățării ghetelor în cui îl sperie mult mai puțin. "Cariera mea se apropie de final, asta și pentru că eu sunt atacant și lipsa de viteză care vine o dată cu vârsta înseamnă pensionare. Niciodată n-am alergat atât de mult ca la Barca, mă simt foarte bine din punct de vedere fizic, în schimb au început să mă enerveze deplasările și călătoriile. Ă‚sta e un semn rău, într-adevăr. Iată de ce ziariștii care spun că sunt terminat ca fotbalist nu sunt foarte departe de adevăr…", a încheiat unul dintre cei mai valoroși fotbaliști ai momentului.
Â
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER